Angela Harastasanu a fost judecator, presedinte al Curtii de Apel Brasov, membru al Consiliului Superior al Magistraturii pana in 2009, cand s-a pensionat. A reprezentat Romania la mai multe conferinte internationale cu teme legate de sistemul judiciar. Este cadru didactic universitar si avocat.
1. Vi se pare oportuna schimbarea sistemului judiciar roman, prin renuntarea la un grad de jurisdictie?
Da.
2. Considerati ca ar fi necesara o reasezare a sistemului judiciar in teritoriu, cu desfiintarea judecatoriilor (o asemenea reforma au adoptat de curand Olanda si Franta, vizand desfiintarea unor instante mici), incat sa existe trei grade ale instantelor, astfel cum exista in majoritatea covarsitoare a statelor europene: tribunal, curti de apel (sau de justitie) si Inalta Curte? Aceasta ar presupune consecinte benefice pentru resursele umane si materiale pentru sistem, posibilitatea unei judecati mai bune pe fond, eliminarea unei noi judecati pe fond in apel, instituirea recursului drept cale de atac limitata strict la problemele de drept. Inalta Curte de Casatie si Justitie ar trebui sa apara ca institutia judiciara ce s ar pronunta pe intrebari preliminare vizand aplicarea unor texte de lege si recursurile impotriva sentintelor curtilor de apel.
Unele judecatorii mici chiar trebuie desfiintate, exista un studiu (Wittrup) care a ajuns la aceasta concluzie ce a fost trimisa de C.S.M. cu cativa ani in urma la M.J.L.C. pentru decizie. Ar fi posibil ca unele judecatorii sa devina sedii secundare ale unor judecatorii mari, unde, de exemplu, un complet de la judecatoria mare sa se deplaseze pentru judecata la un anumit interval, spre exemplu doua saptamani (in acest mod judecatoriile mari, aglomerate, ar beneficia de aportul judecatorilor, grefierilor din instante care in prezent au incarcatura foarte mica).
3. Apreciati ca este necesara eliminarea caii de atac a apelului pentru cauzele mai simple? Dispozitiile din noile coduri de procedura sunt de ajuns?
Prefer sa raspund dupa ce codurile vor fi adoptate.
4. In Germania, spre exemplu, in cauzele simple (plangerile contraventionale, pretentiile comerciale, litigiile de munca) se parcurge o procedura prealabila administrativa pentru ca in fata instantei sa fie adus doar recursul, acesta fiind judecat de un singur judecator. Considerati necesara crearea unui astfel de filtru?
Optez pentru termenul pregatitor in care avocatii partilor sa stabileasca impreuna cu judecatorul momentul inceperii procesului, termenele, inclusiv data solutionarii cauzei.
5. Vedeti ca fiind o masura favorabila sistemului judiciar desfiintarea instantelor militare, instante mentinute cu un statut special si integrarea acestora in cadrul tribunalelor obisnuite si Curtii de Apel Bucuresti, ca sectii militare sau completuri specializate, judecatorii urmand a avea drepturi similare judecatorilor din intreg sistemul judiciar?
Da. Folosirea acestor judecatori, procurori si in alte cauze ar reprezenta o mai buna valorificare a resurselor umane si prevenirea plafonarii atrase de solutionarea unui numar mic de cauze.
6. Care considerati ca ar fi rolul Consiliului Superior al Magistraturii in sistemul judiciar roman? E necesar ca acesta sa aiba in componenta mai multi reprezentanti ai societatii civile? De cine sa fie numiti ori cine sa i aleaga? Care ar fi criteriile pe care trebuie acestia sa le indeplineasca? E necesar sa aiba o inalta pregatire profesionala si un statut profesional superior: profesori universitari, avocati renumiti, fosti judecatori la Curtile Europene? E necesara reprezentarea celorlalte profesii judiciare (avocati, notari, consilieri judiciari) in Consiliul Superior al Magistraturii?
Corespunde tendintelor europene, „anticorporatiste” cresterea numarului membrilor nemagistrati, pe de alta parte este de observat ca celor doua categorii de magistrati le corespund, in majoritatea statelor, astfel de organisme distincte. Intr un moment in care sunt tendinte de limitarea a puterilor organismului ce asigura independenta nu ar fi insa indicata divizarea si nici obtinerea unui numar majoritar al nemagistratilor in C.S.M. (cum ar fi dupa stiinta mea in Belgia). Cea mai buna contributie ar putea, cred eu, sa o aiba reprezentantii avocatilor si ai societatii civile (ONG uri cu experienta in domeniul specific).
7. Ce cale de recrutare in magistratura considerati ca ar fi corespunzatoare situatiei actuale a societatii romanesti: recrutarea printr o scoala superioara de pregatire deschisa oricarui absolvent al facultatii de drept ori recrutarea prin examene dupa un numar de ani vechime in diverse profesii juridice? Considerati ca se asigura o calitate net superioara a pregatirii magistratilor prin o scoala superioara de magistratura?
Stiu ca in tari in care intrarea in magistratura se face dupa acumularea unei experiente in alte activitati juridice increderea populatiei in justitie este foarte ridicata (exemplu Irlanda aproximativ 90%). Cu siguranta, nivelul ridicat de incredere are mai multe cauze. Daca exista o legatura si cu modul de recrutarea, aceasta ar trebui sa fie explicata de faptul ca in cursul acumularii unei experiente de avocat persoana respectiva poate sa constate daca i s ar potrivi activitatea de judecator, ar putea sa probeze celor competenti sa l numeasca judecator, existenta cunostintelor profesionale si a calitatilor morale necesare. Chiar mentinand sistemul actual, impotriva presiunilor impuse de criza de personal, durata de pregatire pentru intrarea in profesie trebuie marita (in Romania este una dintre cele mai reduse perioade, ceea ce atrage inconveniente legate inclusiv de lipsa unei experiente de viata).
8. Apreciati ca sistemul actual de invatamant din facultatile de drept din Romania sufera de lacune in ce priveste pregatirea studentilor in diversele ramuri de drept? Daca raspunsul in viziunea dumneavoastra e afirmativ, puteti indica acest lacune? Care ar fi rezolvarea lor si cum apreciati ca este necesar a se schimba sistemul de invatamant din facultatile de drept? E necesara o colaborare stransa intre instante, birourile de avocati si facultatile de drept in ce priveste practica studentilor? Cum sa se materializeze o astfel de colaborare care sa fie efectiva, iar nu numai formala? Scoala romaneasca de drept poate deveni competitiva, in spatiul concurential al Uniunii Europene?
Competitivitatea este legata de competitie ceea ce pe plan intern nu se poate realiza cat timp numarul de locuri la facultatile de drept este practic nelimitat si nu s a putut realiza un sistem de evaluare universitara eficient. Sunt tari in care numarul studentilor la facultatile de drept, ca si la cele de medicina este limitat in scopul obtinerii unui corp profesional de elita.
9. Considerati ca situatia sociala si economica a Romaniei influenteaza defavorabil alegerea unei anumite profesii juridice? Apreciati ca interesele materiale au condus multi absolventi de drept de a alege una sau alta dintre profesiile juridice? Daca raspunsul este afirmativ, cum se poate preveni o astfel de tendinta?
Optiunea absolventilor de drept a fost permanent influentata, ca si migratia celor in functie de asteptari legate de venituri sau alte elemente ce definesc statutul profesiilor. Este un moment in care politica statului nu este una care sa atraga pe cei mai buni juristi in magistratura. Nivelul exigentei de admitere in profesie este direct proportional cu cel al statutului ce are ca si componenta importanta veniturile.
10. In urma numeroaselor condamnari ale Romaniei la CEDO, care sunt masurile pe care le vedeti a fi adoptate pentru a preintampina, pe de o parte, plangeri la CEDO, iar pe de alta parte condamnari in temeiul Conventiei Europene a Drepturilor Omului? Considerati ca judeca¬torii poarta vina exclusiva a acestor condamnari? Sau justitiabilul roman nu cunoaste conditiile in care poate sesiza instanta de la Strasbourg, multe plangeri fiind informe?
O explicatie data de un judecator de la CEDO privind numarul mare de plangeri este in sensul ca romanii isi cunosc bine drepturile si le exercita. O alta probabil este legata de nivelul redus al veniturilor romanilor. In acest sens se poate observa ca s a modificat jurisprudenta CEDO, reducandu se cuantumul despagubirilor si a cheltuielilor de judecata acordate. Este necesara o baza de date la dispozitia judecatorilor, cu jurisprudenta CEDO sistematizata pe articole. Un numar nesemnificativ de condamnari ar putea pune in discutie vina judecatorului. Prevenirea unui numar mare de plangeri si condamnari se poate face prin ajustarea legislatiei imediat dupa pronuntarea unei hotarari de condamnare datorata legislatiei. Simplificarea procedurilor ar duce la scurtarea proceselor si la evitarea condamnarilor pentru depasirea termenului rezonabil.
11. Considerati ca si in prezent, in lume si in Romania, puterea politica exercita influenta sau control asupra magistratilor? Daca raspunsul este afirmativ, in ce modalitate?
Cu exceptia regresului inregistrat in Romania urmare schimbarii sistemului de numire a procurorilor in anumite functii de conducere, consider ca in Romania sunt constituite garantiile institutionale privind independenta magistratilor. Exista o tendinta actuala in Europa de limitare a independentei magistratilor (exemplu Italia, Franta).
12. Ce ar trebui sa faca membrii corpului profesional al magistratilor pentru intarirea independentei si sporirea increderii publicului in actul de dreptate? Este necesara o educare a elevilor si adultilor in acest sens?
Ceea ce depinde de magistrati: sa se comporte in orice imprejurare ca persoane (nu supraoameni) ce inteleg ca exercita un serviciu public, cu demnitate si responsabilitate.
13. Care apreciati ca este rolul avocatilor in intarirea medierii, privit din perspectiva faptului ca avocatii sunt primii care iau contact cu persoanele aflate in diverse conflicte? Considerati ca este suficient a se prevedea obligatia judecatorului de a indruma partile la mediere, cata vreme medierea trebuie adusa de cele mai multe ori la cunostinta publicului anterior luarii in calcul a posibilitatii de a introducere a actiunii in instanta?
Cred ca medierea ar trebui sa fie procedura prealabila obligatorie, prin lege.
14. In ce priveste problema investitiilor, considerati ca sistemul judiciar roman este capabil a se autofinanta, partial si cat? Care ar fi masurile ce trebuie luate in acest scop?
Nu pot aprecia daca s ar putea ori ar fi bine sa se autofinanteze. Mai degraba ar putea fi o noua sursa a deprecierii increderii in justitie, daca s ar interpreta ca face o afacere din solutionarea cauzelor. Solutia a fost deja identificata prin mentionarea in lege a unui procent corespunzator din PIB destinat justitiei.
Sunt tari in care administrarea bugetului instantelor se realizeaza de organisme speciale din afara sistemului instantelor (Statele Unite ale Americii, Suedia, Irlanda, Macedonia).
